Palmierul...

     Într-o zi mi-a trecut un gînd prin minte, cum ar fi să fac un palmier? Şi aşa, de la gândul ăsta a pornit totul, m-am frământat toată ziua iar noaptea nu am dormit deloc deoarece imi tot veneau în minte tot felul de metode şi idei de a lucra acel palmier. A doua zi, evident lucrurile erau deja aproape clare, nerăbdare cât cuprinde aşa că, m-am apucat repede de treabă, mi-am ales culorile, mi-am strâns laolaltă uneltele de lucru şi am început. Va las pe voi să decideţi dacă am reuşit sau nu. Aştept cu mare drag criticile şi aprecierile voastre, aşa că, vă rog, comentaţi. Ţin să vă mulţumesc din nou pentru răbdarea de care daţi dovadă, în a aştepta noutăţile mele dar, din păcate nu am prea mult timp la dispoziţie pentru asta însă, încerc ca măcar la câteva zile să postez ceva.

      Căbănuţa o am construită de prin 1984, apărută dintr-o joacă de copil prin lipirea câtorva beţe de chibrit folosite, adunate de prin ţărână, adăugând un acoperiş de carton, vopsit cu nişte acuarele tempera în ulei, vechi, ale bunicului meu, găsite şi ele întâmplător în fostul lui birou. O amintire dragă mie această căbănuţă.

     Undeva pe la prânz, aveam deja un set de trei palmieri, aşa că vă invit la o scurtă incursiune într-o oază, ...cu trei palmieri.

     O altă scurtă poveste ajunsă la final. Pe curând!